Metafore / Vise colorate

Ochii care nu se văd,se uită

Crede-mă,e adevărat.
O simţi cum îţi scapă printre degete,nu?
O simţi cum se scurge încet exact ca firele de nisip din clepsidră,ca o picătură de apă de la un robinet plin de rugină.
Te simţi confuz şi oscilezi între „da” şi „nu”;când parcă ai vrea să te laşi în voia sorţii,să te poarte unde doreşte ea.
Îţi e indiferent ce serveşti la cină,ce culori pui azi pe tine,în ce dată eşti,ce anotimp,ce sărbătoare.
Îţi trebuie ceva de pe masă,dar n-ai putere să cobori din pat;vrei să râzi dar nu poţi,îţi vine să plângi dar nu mai ai motiv; îţi este dor dar parcă nu.
Nici măcar adio nu vrei să auzi ,e prea dureros.
Şi totuşi…spune măcar „rămas-bun”.

Comments

8 februarie 2010 at 17:56

Adică, depărtarea, ca şi moartea, reduce treptat intensitatea legăturilor sufletesti, sfârsind în uitare?



8 februarie 2010 at 17:58

Nu trebuie băgată moartea aici…
era vorba de depărtarea dintre persoane.
Şi nu neapărat se uită de tot,ci se pierde dragostea,pasiunea….



8 februarie 2010 at 19:15

Eu nu cred ca e asa. daca iubesti, nu uiti, oricat de departe ai fi.



8 februarie 2010 at 19:16

nu e vorba de distanţă..n-aţi înţeles !



8 februarie 2010 at 20:15

distanta…neste curiozitate…face sa piara anumite chestii…e nasoala distanta…si eu nu cred in relatii la distanta cu atat mai putin in iubire la distanta.



8 februarie 2010 at 20:16

Monica,am zis mai sus ,nu mă refer EXACT la distanţă !
E vorba de o altfel de despărţire, ce naiba.



8 februarie 2010 at 21:56

nush de ce imi vine sa-ti spun "La multi ani!"…



8 februarie 2010 at 21:57

La mulţi ani? ok…mulţumesc



8 februarie 2010 at 22:36

înțeleg ce zici 🙂 …când te desparți într-un anumit fel de cineva, pe urmă, încet-încet, chiar dacă îl revezi de n ori, începi să nu-l mai vezi…cel puțin nu cum îl vedeai cândva…îl vezi ca pe un oricare altul…dacă despre asta e vorba, am pățit și eu 🙂



8 februarie 2010 at 23:52

Doi oameni s-au iubit, s-au jucat cu fiorul de inceput si au fost prinsi in goana de a se cunoaste mai bine, de afla tot pana la ultimul detaliu. Anii au trecut si ii gasim pe amandoi in acelasi loc dar totusi atat de straini unul fata de celalalt. Cand si cum s-a ajuns aici…nici ei nu stiu. Doua persoane straine dar care isi cunosc toate secretele…acesta este momentul in care dragostea s-a stins si a fost inmormantata…



8 februarie 2010 at 23:52

Mulţumesc Lilee 🙂



9 februarie 2010 at 11:48

Se poate sa stai ani la rand alaturi de o persoana si sa ajungi sa o cunosti pana in cel mai mic detaliu si astfel sa o iubesti din ce in ce mai mult…



9 februarie 2010 at 14:55

daca eu asta am inteles din postarea ta…ce sa fac acum:)):)):))

is mai grea de creier cand ma doare o masea….



9 februarie 2010 at 14:56

Monica
Bine bine ,gata a trecut :*



Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Iubirea ca un vis !

7 februarie 2010

Despre mine

9 februarie 2010